Aceasta micuta biserica, cu o forma unica, a fost ridicata in secolul al XV-lea peste ruinele bisericii construite in anul 1222 pe dealul Adalbert ce a fost dedicata episcopului cu acelasi nume, care a predicat aici in perioada anilor 996-997.

Astazi este cunoscuta pentru clopotnita realizata din lemn al secolului al XVII-lea si picturile murale realizate in stilul noii arte, insa in secolul al XV-lea biserica gotica beneficia de un singur naos, pentru ca in secolul urmator sa-i fie adaugata inca doua nave laterale, un fronton renscentist, iar in sudul edificiului sa fie ridicata Capela Sf. Anton.

In timpul celui de-al Doilea Razboi Mondial, Biserica Sf. Adalbert (Kościół Św‚ Åšw. Wojciecha) a devenit una dintre cele doua temple, unde poporului polonez i s-a permis sa se inchine. A fost distrusa in anul 1945 in timpul luptelor de eliberare a orasului Poznan, dar a fost reconstruita la scurt timp dupa aceste evenimente.

Interiorul este impodobit cu picturi policrome realizate de catre artistul Antoni Procajlwicz intre anii 1911-1912, iar altarul ce-l gazduieste dateaza inca din anul 1953, fiind stilizat pentru a arata cat identic cu cel din perioada gotica si prezinta o sculptura in relief a Inaltarii Fecioarei Maria. In capela Sf. Anton din partea sudica a bisericii se gasesc numeroase epitafuri ale eroilor nationali si al cetatenilor de onoare ai Poloniei.

Unul dintre atractiile complexului monahal il reprezinta “Nasterea Domnului cu patutul, din Bethleem” extrem de vizitata in timpul Craciunului, si cele 102 statui mecanizate ce infatiseaza regi si eroi polonezi, oameni de stiinta eminenti, scriitori si muzicieni.

Inca din anul 1923, a fost deschisa publicului o cripta sub biserica ce a devenit un mausoleu unde se gasesc ramasitele pamantesti ale celor mai faimosi si importanti polonezi, printre care si cele ale lui Jozef Wybicki (1747-1822), co-fondatorul legiunii poloneze din Italia si autorul versurilor imnului national, dar si urna ce contine inima generalului Jan Henryk Dabrowski.