Cea mai mare biserica a lumii crestine timp de aproape un mileniu, Sfanta Sofia din Istanbul (Hagia Sophia), se numara printre cele mai apreciate monumente istorice din lume. Numele bisericii se traduce in greaca „Biserica Intelepciunii Divine”.

La constructia magnificei biserici si-au adus aportul arhitectii Artemis din Trales si Isidarus din Milet care, impreuna cu 10.000 de muncitori si 100 de pietrari, au ridicat maiestuoasa constructie in 6 ani. Dorinta imparatului Iustinian, din ordinul caruia s-a ridicat biserica, a fost ca la construirea acesteia sa se foloseasca materiale de cea mai buna calitate, prin urmare au fost nevoie de inca 26 de ani pentru a decora peretii interiori cu aur, argint si marmura adusa din Egipt, Grecia si Africa. Caramida adusa din Rodos a fost folosita la ridicarea cupolei, care si astazi lasa fara grai vizitatorii, asa cum s-a intamplat cu insusi Imparatul Iustinian, care a considerat ca aceasta constructie depaseste in grandoare chiar si Templul lui Solomon.

Exista si o serie de legende legate de constructia bisericii Sfanta Sofia. Una dintre ele ne povesteste ca un inger trimis de Dumnezeu, ca ocrotitor al bisericii, a aparut in fata unui copil si i-a spus sa cheme muncitorii de la masa sa continuie lucrul, caci el va avea grija de uneltele lor cat el este plecat. Auzind povestea, arhitectul i-a interzis copilului sa se mai intoarca la biserica, astfel ca ingerul a trebuit sa tot pazeasca lacasul de atunci pana in zilele noastre.

Din pacate, astazi nu mai exista nimic din mozaicul initial, fiind distrus in perioada iconoclastilor in secolul VIII. Odata cu cea de-a patra cruciada, Sfanta Sofia este jefuita, obiecte sfinte, de aur si argint fiind furate si altarul distrus. Legenda spune ca o prostituata a dansat in sala Coroanei, pe tronul Imparatului, imparat considerat la acea vreme ca fiind centrul universului. La sosirea lui Mehmet Cuceritorul, in anul 1453, biserica se afla in ruina, iar intrarea principala era distrusa. Sultanul insusi impresionat de aceasta biserica, a comandat transformarea ei in moschee si a adaugat un minaret din lemn. Alte trei minarete au fost adaugate ulterior. Mozaicul ramas a fost acoperit cu ipsos asa cum s-a intamplat si cu pictura ce ii reprezenta pe sfinti, conform legii islamice. In anul 1935, Ataturk a transformat Biserica in muzeu si a scos la lumina vechiul mozaic.

In vizita dvs la Biserica Sfanta Sofia acordati o atentie deosebita lojei sultanului. Pe una dintre coloanele din marmura se regaseste urma unei palme despre care se spune ca ar fi a Sfintei Fecioare, in vremea cand, prigonita fiind, s-a refugiat in Asia Mica impreuna cu Sfantul Ioan Evanghelistul. Remarcabila este si „Coloana plangerii”, unde se presupune ca se afla ingerul lui Dumnezeu. O privire atenta merita galeriile superioare, care erau rezervate femeilor si unde decoratiunile de mozaic sunt deosebit de frumos realizate. De asemenea, cele doua bucati de marmura care sunt situate la iesire, considerate ca reprezentand Iadul si Paradisul, va vor lasa cu impresia ca va aflati in alta lume.