Biserica Sao Miguel do Castelo (Capela de Sao Miguel do Castelo) este o biserica medievala in regiunea Oliveira do Castelo, municipiul Guimaraes, in nordul districtului Braga. Biserica este emblematic legata de fondarea regatului portughez. Legenda sugereaza ca a fost locul botezului tanarului Afonso Henriques. Aceasta afirmatie este contradictorie, deoarece data fondarii bisericii este apreciata a fi in timpul domniei lui Afonso al II-lea al Portugaliei. Cativa autori sustin ipoteza conform careia biserica este locatia unde Afonso Henriques a fost botezat, argumentand ca aceasta a fost construita in secolul al IX-lea sau al X-lea, in timpul contesei Mumadona Dias, perpetuand astfel legenda. Acest curent de istoric nationalist, care sprijina ideologic revizionismul romantic dateaza din secolul al XIX-lea si continua pana in ziua de azi.

Biserica a fost mentionata inca din 1216, intr-un document al colegiului canonic din Guimaraes. Construirea bisericii a fost justificata prin necesitatea unui templu in Guimaraes, o decizie care a scapat arhiepiscopului de la momentul respectiv. A fost sfintita in 1239 de catre Arhiepiscopul de Braga, si declarata ca un sufragiu la adresa Santa Maria de Nossa Senhora da Oliveira, in 1258.

Prin 1870 templul a incetat sa mai fie biserica parohiala datorita degradarii considerabile si ruinarii cladirii. Pe parcursul anului 1870, o comisie de locuitori notabili din Guimaraes, afiliati la societatea Martins Sarmento, a inceput sa lucreze la restabilirea si mentinerea caracteristicilor esentiale pe care biserica le acumulase de-a lungul secolelor. Intre 1874 si 1880, s-au efectuat lucrari publice pentru a restaura cladirea, la finalizarea lor, biserica fiind din nou deschisa pentru serviciile publice. Zona din jurul capelei a fost restaurata in 1957 de catre artistul peisajist Viana Barreto.

Directia Generala pentru Cladiri si Monumente Nationale (Direccao Geral dos Edificios e Monumentos Nacionais) a demolat corpul principal al sacristiei de pe fatada laterala de sud, in scopul de a restabili caracterul original medieval al bisericii. A urmat in 1936 dezmembrarea turlei care a existat pe fatada frontala, rezultand o reconstructie si reparatie a frontonului. Renovari similare si reconstituiri au fost efectuate in 1939 (acoperis nou si usi) iar in 1963 a fost cosolidata capela.

Biserica se afla pe limita de nord a centrului istoric din Guimaraes, pe flancul Monte Latito, inconjurata de padure si accesibila prin mai multe trasee pietonale. La sud-est este capela Santa Cruz, la nord este Castelul din Guimaraes si la sud palatul Ducilor de Braganza.

Manuel Monteiro a subliniat faptul ca, din cauza simplitatii ei, constructia nu a respectat normele ce se impuneau ridicarii unui asemenea edificiu. Lipsa aproape in totalitate a decoratiunilor, zidurile compacte, iluminarea scazuta si planul simplu (naos si altar juxtapuse), au sustinut opinia lui Monteiro. In momentul in care Arhiepiscopul a sfintit in cele din urma cladirea, influenta arhitecturii gotice a inceput sa fie promovata in cadrul teritoriilor, iar stilul romanic a fost privit ca o rezistenta la noul stil.

Biserica de forma dreptunghiulara are un singur naos si un altar si este acoperita cu tigla. Zidurile sunt construite din blocuri de granit depasite de frontoane, in timp ce peretii laterali sprijina stresini duble. Fatada principala, cu portic include un arc dublu cu timpanul simplu. Arcada este flancata de grinzi care sprijina corpul principal, in timp ce o fereastra fanta surmonteaza intrarea. Fatada de nord include un arcosolium pe fiecare parte a usii, unul semi-pretios, care are un decor arhivolt si altul mult mai simplu.

Peretii simpli de granit ai bisericii sunt dublati cu dale de granit. Multe dintre dale sunt inscrise si decorate ca morminte funerare cu nume de cavaleri care au cazut la datorie.

In partea stanga a capelei este fantana de botez, din granit, construita intr-o forma circulara simpla. Baptisteriul este delimitat de o poarta de fier impodobita cu fleur-de-lis stilizate. Alaturi este o piatra cu inscriptie, care atesta ca bapisteria a fost folosita pentru a-l boteza pe Afonso Henriques in 1664.