Biserica Sfanta Lucia se afla pe locul unde Sfanta Lucia a fost martirizata in anul 304. Istoria bisericii poate fi urmarita in timp pana in perioada normanda.

Biserica include un naos mare, flancat de doua mai mici. Structura portalului normand a a ramas neschimbata si azi. Acesta consta dintr-un arc mare, in centrul inscris intr-un fronton redus. La inceputul secolului al XIV-lea, la initiativa lui Filip al II-lea de Aragon, Manastirea Sfanta Lucia a fost renovata, fara a i se aduce modificari semnificative. Fatada bisericii a fost lasata neschimbata, iar fereastra trandafir si clopotnita au fost restaurate.

In 1618, Parintii franciscani au venit in Siracuza si au propus o noua restaurare a bisericii. Tot acum a inceput si constructia templului octogonal. Lasand neschimbata bazilica, arhitectul Ioan Vermexio, care a primit sarcina de a construi templul octogonal, a introdus arcade rotunde mari si coloane normande.

In primul deceniu al anilor '700, Vacirca di Licodia si Russo Luciano au realizat decoratiuni in interiorul bisericii.

In 1723, a inceput constructia coloanelor porticului numit le porte del tempio della galleria, care a inconjurat biserica din laturile de sud si vest. Acest proiect a fost realizat sub supravegherea lui Pompeo Picherali.

La 15 decembrie 1970 in mod neasteptat, pridvorul s-a prabusit, acesta a fost reconstruit folosindu-se o tehnica numita anastylosis. Dupa ce blocurile s-au prabusit din nou, s-a decis in urma acestor intamplari sa se dea forma initiala, originala.

In prezent, biserica gazduieste o comunitate mica, franciscana.