Bazilica de Sant'Ambrogio din Milano este cel mai bun exemplu de arhitectura romanica de pe valea raului Po. Ea a fost fondata de Sfantul Ambrozie in secolul al IV-lea, in cimitirul "a Martiri", nu departe de Vercellina. Potrivit intentiilor lui Ambrozie, Bazilica a fost fondata pentru a gazdui ramasitele sale, dar multimea i-a cerut sa consacre biserica moastelor prezente acolo. Ramasitele Sfintilor Gervasio si Protasio au fost plasate sub altar. Exista foarte putine urme ale bisericii timpurii. De-a lungul secolelor, biserica a suferit modificari si restaurari numeroase, ultima si cea mai importanta a fost restaurarea din secolul al XIX-lea.

Fatada bisericii este compusa din doua randuri de arcade. Pe fiecare parte a fatadei stau doua turnuri, cel de pe dreapta este numit Turnul calugarilor, construit in secolul al IX-lea, cel pe partea stanga este numit Turnul de Canoane, o lucrare a secolului al XII-lea.

Interiorul este format din trei nave, cu bolti. Decorarea a fost realizata de artisti celebri, cum ar fi Tiepolo, Ferrari si Legnanino Luini Bernardino.