Ca si celelalte lacase de cult din cartierul Albaycin care s-au format peste ruinele unor moschee sau ale palatelor dinastiei Almohad, si Biserica San Jose i-a luat locul fostei moschei Murabitin, in anul 1517.

Templul se face remarcat prin turnul acesteia, unul dintre cele doua minarete care au supravietuit in orasul Granada, desi aici se pare ca au exista peste o suta de astfel de edificii. Servind ca si un turn-clopotnita, acest minaret de forma patrata masoara 3,85 m pe fiecare latura a sa, unde se poate ajunge cu ajutorul unei scari patrulatere. Partea de jos a turnului este alcatuita din blocuri mari de piatra, dimensiunea acestora reducandu-se la partea superioara, singura sursa de lumina in interior provenind de la o fereastra prevazuta cu o arcada in forma unei potcoave. La partea inferioara se poate vedea si acum cistena cu apa din vremea maurilor.

Construita in stil gotic dupa schitele arhitectului Rodrigo Hernandez, cladirea beneficiaza de un portal creat de catre Enrique Egas cu piatra adusa din Sierra Elvira ce conduce spre interior, unde se pot observa decoratiunile aurite, specifice oricarei biserici ridicate dupa reinstalarea crestinismului in Andaluzia. Aici, naosul central este sustinut de patru arcade ce poarta emblema Regilor Catolici, iar in centrul bisericii antablamentul este sprijinit pe coloane realizate in stil corintic. In mijlocul acesteia, troneaza sculptura lui “Iisus Hristos Rastignit”, opera a artistului Pablo de Rojas.

In afara de acestea, biserica gazduieste o serie de sculpturi si obiecte de arta religioasa, presarate in fiecare colt al acesteia.

Ca si in cazul Bisericii San Miguel si a Manastirii Santa Isabela la Real, situate in afara zidurilor orasului si foarte aproape de Biserica San Jose, si aici este destul de vizibila trecerea de la dominatia musulmana la cea crestina asupra provinciei Granada.