San Francesco del Prato este o biserica in stil gotic situata in centrul orasului Parma. Printre cele mai faimoase monumente ale goticului-franciscan din regiunea Emilia, complexul San Francesco del Prato este perfect plasat in geografia complexa a bisericilor monumentale ale orasului, cu legaturi clare cu Catedrala din Parma. Inceputul constructiei dateaza, probabil, in perioada 1240 - 1250.

Initial cladirea a fost proiectata pe aproximativ 38 de metri, dar a fost extinsa si la final avea in jur de 1462 metri. Turnul a fost construit intre 1523 si 1506. Fatada este impodobita in partea de sus, cu o splendida fereastra trandafir, realizata de Alberto da Verona. Fereastra trandafir a dat nastere la interpretari diferite si contribuie la crearea de lumina in interiorul monumentului. Foarte speciala este pozitia cladirii, a carei absida este orientata spre rasaritul soarelui la 22 decembrie, solstitiul de iarna.

Interiorul este mare in dimensiune, prevazut cu patru coloane pe fiecare parte si arcade largi, foarte ridicate. Opt coloane - patru pe fiecare parte-, cu arcade largi si foarte inalte. Interiorul este impartit in trei nave.

Portalul a fost imbunatatit printr-un hol central de marmura alba, format din doua coloane mici, sprijinite de un arc. In 1478, la dorinta lui Filip Enzola, a fost donata suma necesara pentru constructia unui cor in biserica de lemn. In 1808 acesta a fost complet pierdut.

Extinderea bisericii San Francesco del Prato cu o capela, a dat nastere Oratoriului Neprihanitei Zamisliri, care a fost proiectat de Bernardino Zaccagni si Gian Francesco Ferrari a Agrate. Construit in secolul al XVI-lea, in forma de cruce latina (si mai tarziu transformat in inchisoare), are fresce de Michelangelo Anselmi si Rondani Francesco. La inceputul anului 1800 Capela a fost transformata in depozit de furaje si mai tarziu a fost redeschisa ca o capela pentru inchinarea celor inchisi. In 1958 a devenit o fabrica de cherestea si un depozit de mobila, iar in 1970 si a fost redeschisa pentru inchinare.

Usa de legatura intre capela si biserica San Francesco del Prato este in prezent zidita. Pe peretele astfel creat este o fresca desprinse din biserica principala a Madonnei si a Copilului cu Sf. Ioan si Sf. Francis.

Altarul principal a fost pana in 1803 capodopera lui Girolamo Mazzola Bedoli, cu tema Neprihanitei Zamisliri. In 1803 a fost mutat in Franta de catre trupele lui Napoleon si din 1816 (data intoarcerii sale) se afla in Galeria Nationala din Parma. In interiorul Oratoriului Neprihanitei Zamisliri, imaginea a fost inlocuita cu o copie.