Biserica Nasterii Domnului din Betleem este un loc sfant crestin de o importanta majora, marcand locul de nastere a lui Hristos. Este, de asemenea, una dintre cele mai vechi biserici crestine care au supravietuit. Nasterea lui Isus este relatata in Evangheliile lui Matei si Luca. Matei da impresia ca Maria si Iosif erau din Betleem si mai tarziu s-au mutat la Nazaret din cauza decretului lui Irod, in timp ce Luca indica faptul ca Maria si Iosif erau din Nazaret si Isus a fost nascut in Betleem. Oamenii de stiinta au tendinta de a vedea aceste doua povesti ca ireconciliabile si cred ca Matei este mai fiabil din cauza unor probleme istorice cu versiunea lui Luca. Dar ambele Evanghelii sustin ca Isus s-a nascut in Betleem si a crescut in Nazaret.

Prima dovada ca o pestera din Betleem a fost venerata ca locul de nastere a lui Hristos este in scrierile lui Iustin Martirul – de la aproximativ 160 AD. Acest lucru este atestat de Origen si Eusebiu in secolul al III-lea. In anul 326, Constantin si mama sa Sf Elena comandau o biserica care sa fie construita deasupra pesterii. Aceasta prima biserica, cu hramul pe 31 mai 339, avea un plan octogonal de podea si a fost plasata direct deasupra pesterii. In centru, o gaura de 4 metri latime, inconjurat de o balustrada oferea o vedere a pesterii. Portiuni din mozaicul din podea au supravietuit din aceasta perioada. Sf. Jeromea a trait si a lucrat in Betleem in 384 AD si a fost inmormantat intr-o pestera de sub Biserica Nasterii Domnului.

Biserica lui Constantin a fost distrusa de catre Iustinian in 530 d.Hr., care a construit o biserica mult mai mare – aceasta poate fi vazuta si astazi. Persanii au crutat aceasta biserica in timpul invaziei lor in 614 d.Hr., deoarece, conform legendei, au fost impresionati de o reprezentare a Magilor din decorarea cladirii.

Musulmanii au impiedicat punerea in aplicare a decretului lui Hakim (1009) prin care se dispunea distrugerea monumentelor crestine, deoarece, inca de pe vremea lui Omar (639), a fost permis sa se utilizeze transeptul de sud pentru inchinare.

Baldwin I si Baldwin al II-lea au fost incoronati aici si dand dovada de toleranta francii si bizantinii au cooperat in redecorarea completa a interiorului (1165-1169). O inscriptie greaca in transeptul de nord inregistreaza acest eveniment.

Biserica Nasterii Domnului a fost mult neglijata in perioadele Mamluk si otomane, dar nu a fost distrusa. O mare parte din marmura bisericii a fost furata de catre otomani, iar acum impodobeste Muntele Templului din Ierusalim. Un cutremur din 1834 si un incendiu din 1869 au distrus mobilierul din pestera, dar biserica a supravietuit din nou.

In 1852, custodia comuna a bisericii a fost acordata romano-catolicilor, armenilor si bisericii ortodoxe grecesti.

Vizitand aceasta sfanta biserica veti fi cu siguranta impresionati. Usa umilintei, o intrare mica dreptunghiular in biserica, a fost creat in vremurile otomane pentru a preveni intrarea carutelor conduse de catre jefuitori si pentru a-l obliga chiar si pe cel mai important vizitator sa coboare de pe cal atunci cand intra in locul sfant.

Larga nava supravietuieste intacta din timpul lui Iustinian, desi acoperisul este din secolul al XV-lea, cu restaurari in secolul al XIX-lea. Naosul este impodobit cu picturi ale sfintilor si Fecioarei cu Copilului, desi conditiile date de varsta si de iluminare le face greu de vazut. Coloanele sunt realizate din calcar roz, lustruit, cele mai multe dintre ele datand din secolul al IV-lea, de pe vremea lui Constantin. Fragmente de mozaic de inalta calitate, care dateaza de la 1160, decoreaza ambele parti ale navei.

Usile capcana din podea dezvaluie sectiuni de mozaicuri care au supravietuit de la bazilica originala. Mozaicurile sunt cu desene geometrice complexe, cu pasari, flori si modele de vita de vie. Usi similare in transeptul de nord protejeaza un alt mozaic din secolul al IV-lea. Un font de botez octogonal amplasat pe culoarul de sud dateaza de la biserica din secolul al VI-lea construita de Justinian.

Altarul principal de la capatul de est si cel din sud sunt proprietatea Bisericii Ortodoxe Grecesti. Altarul principal include un iconostas ortodox, care este incoronat cu ingeri auriti, icoane, candelabre aurite si lampi. Pe partea de nord este altarul armean al celor Trei Regi, dedicat Magilor, iar in absida de nord este un alt altar armean dedicat Fecioarei Maria.

Grota Nasterii Domnului, o caverna rectangulara sub biserica, este Biserica de la punctul focal al Nasterii lui Hristos. O stea de argint in podea marcheaza chiar locul in care se crede ca s-a nascut Hristos. Podeaua este pavata in marmura si 15 lampi atarna deasupra stelei (sase apartin grecilor, cinci armenilor si patru de latinilor).

La cativa pasi de locul nasterii este Capela a Manger, detinuta de romano-catolici. Din biserica de sus, o usa in absida de nord duce la Biserica catolica Sf. Ecaterina.