Biserica lui Isus Hristos din Perugia (Chiesa del Gesu) ocupa zona in care care a fost odata biserica S. Andrea si Compania din San Salvatore. Constructia a inceput in 1562 la ordinul episcopului de Perugia, Cardinalul Fulvio Corgna, dupa un proiect al arhitectul iezuit Giovanni Tristano, si a fost destinata noului Ordine nascente Compagnia del Gesu. Biserica fost extinsa in 1956 si finalizata in 1620 de catre Valentino Martelli. Partea superioara a fatadei a fost completata in 1938 de catre arhitectul Edward Vignaroli. In 1775, odata cu desfiintarea dell’Ordine della Compagnia di Gesu, biserica a fost cedata barnabitilor, fiind cu aceasta ocazie deposedata de multe opere de arta care au fost duse la Roma.

Interiorul baroc al celor trei nave este bogat decorat cu aur. Plafonul din secolul al XVI-lea, sculptat si aurit pe un fundal albastru, a suferit o deteriorare grava in 1989 in urma unui incendiu, dar a fost reconstruit in 2001.

Altarele naosului sunt din lemn sculptat si aurit, cu coloane corintice. In capela dedicata Sf. Anna este amplasata pictura Isus pe moarte, care, in conformitate cu dedicatie scrisa spatele tabloului, este atribuita lui Federico Barocci (secolul XVI). Lucrari sculpturale de prestigiu sunt crucifixul din lemn din capela Crucifixului si unul mai mic, din bronz anterior plasat in Oratorio dei Contadini, ambele fiind atribuite lui Bartolomeo Tronchi (secolul XVI). Pe altarul dedicat fondatorilor barnabiti este o pictura de Paolo Bartolini (secolul XX). Fresca de pe bolta altarului apartine lui Giovanni Andrea Carlone si descrie povestile lui Iosua, marturie a splendorii bisericii din secolul al XVII-lea. In absida se gasesc doua tablouri din secolul al XVII-lea de Perugino Stefano Amadei: Nasterea lui Isus si Adoratia Magilor. Deasupra usii sacristiei este un tablou de Pietro da Cortona, Nasterea Mariei, care se afla initial in Oratorio dei Contadini.

Peretii sunt acoperiti in intregime cu dulapuri din lemn de nuc din secolul al XVIII-lea. Biserica este considerata a fi una dintre cele mai interesante din oras, din cauza formei de turn a oratoriilor. In plus, acestea sun amplasate in functie de ierarhia sociala: cel mai inalt este Oratoriul Congregatiei Nobililor, urmat de cel al Artistilor si Comerciantilor, si in cele din urma turnul Fermierilor, acesta din urma avand acces extern, pentru a accentua diversitatea sociala.