Imaginea Fecioarei de Suyapa a fost gasita, pentru prima oara, de catre Alejandro Colindres in secolul al XVIII-lea si a fost venerata initial intr-o capela construita in satul Suyapa, in anul 1870, nu departe de orasul San Miguel.

Fecioara de Suyapa a fost declarata sfanta si patroana spirituala a orasului in anul 1925 de catre Papa Pius al XII-lea, urmand ca in anul 1943, administratorul apostolic al Arhidiocezei de Tegucigalpa, monseniorul Emilio Morales Roque, sa decida construirea unei noi catedrale inchinate fecioarei, pe terenul donat de catre familia Zuniga-Inestroza.

Desi formalitatile si aprobarile au fost definitivate in 1950, piatra de temelie a noului lacas de cult a fost pusa abia in anul 1954, an in care sub patronajul celui de-al treilea administrator al Arhidiocezei de Tegucigalpa, monseniorul Jose de la Cruz Turcios, au demarat lucrarile efective la ridicarea noului edificiu care avea sa devina unul dintre cele mai mari temple al Americii Centrale.

Cativa ani mai tarziu, dupa finalizarea lucrarilor prevazute pentru prima etapa, altarul a fost mutat in catedrala noua, prilej cu care Sfanta Fecioara de Suyapa a fost desemnata si patroana spirituala a fortelor armate ale Hondurasului, iar ziua celebrarii fecioarei fiind declarata sarbatoare nationala.

Stilul arhitectural al bazilicii este modern, totul fiind vopsit in culoarea alba, culoarea puritatii in majoritatea religiilor de sorginte crestina. Biserica are o forma de cruce latina, dimensiunile sale fiind de 93 de metri lungime, 43 de metri latime si 46 de metri inaltime, la nivelul turlei.

Intrarea principala este formata din trei porti principale prevazute cu doua turnuri cu clopot in lateral, acoperisul fiind de forma cilindrica si sustinut de coloane dorice.

Altarul principal este opera artistului Francisco Hurtado-Soto si este amplasat chiar sub cupola principala.