Bazilica San Francisco este o biserica catolica si serveste si ca manastire a ordinului Franciscan, fiind renumita prin frumusetea sa arhitecturala si importanta sa istorica, devenind principalul punct de atractie al orasului Salta.

Cladirea initiala a fost construita in anul 1625, insa, in anul 1674, obligata de canoanele eparhiei locale, comunitatea a fost nevoita sa ridice o alta cladire construita la mijlocul secolului al XVIII-lea sub obladuirea lui Sevilla Fray Vincente Munoz. Templul a supravietuit mai multor momente critice precum: un incendiu in anul 1761 si altul in 1772, al doilea incediu conducand la evacuarea iezuitilor din templu. Declinul economic si moartea ctitorului bisericii au dus la intarzierea lucrarilor de reconstructie, acestea fiind finalizate abia catre sfarsitul anului 1857. Fatada a fost definitiv terminata in anul 1872, an in care biserica a reintrat in circuitul cultului religios.

Ultima sa renovare a avut loc in anul 1877, an in care a fost reconstruita si clopotnita, cladirea inaltandu-se cu 54 de metri. In 2003, proiectantul si inginerul german Jose Enrique Teodor Rauch, a realizat o combinatie de teracota de culoarea fildesului, evidentiind prin aceasta operatiune elementele ornamentale din interiorul bazilicii.

Fatada principala are influente ale stilului pre-clasic italian, cu decoratiuni in forma de ghirlande de flori, detaliul cel mai reprezentativ al arhitecturii fiind arcadele finisate si celebrul stucco Venetian. Turnul clopotnitei, construit in stil neo-clasic este impartit in patru segmente, acestea prezinta influentele scolii de arhitectura hispanice, influente redate de amplasarea ornamentelor in forma simetrica. De remarcat ar mai fi si valoroasa masa de marmura masiva pe care se savarseste serviciul religios, element architectural ce a fost construit in anul 1798, in Cadiz, Spania.