Ramasitele din Via Madonna del Mare au fost descoperite in secolul al XIX-lea, dar au fost valorificate un secol mai tarziu, in jurul anului 1960. Devenise evident faptul ca acestea au apartinut unei bazilici crestine timpurii, construite in apropierea marii, intr-o zona care in epoca romana a fost cimitir.

Dedicarea bazilicii este nesigura, dar se crede ca ar fi fost inchinata Preasfintei Fecioare Maria – acesteia i-a fost dedicata cu siguranta, biserica Santa Maria ad Mare, care a inlocuit biserica primitiva in timpurile medievale. Stadiile de constructie si datarea bazilicii sunt controversate. Pentru unii cercetatori, cladirea bisericii ar fi cunoscut patru faze de constructie si ar fi adapostit ramasitele lui San Giusto. Alti cercetatori identifica doar doua etape: initial bazilica ar fi fost formata dintr-o camera dreptunghiulara, careia i-a fost adaugata o absida si un transept, iar podeaua ar fi fost acoperita cu mozaicuri. Cu toate acestea, altii sustin ca edificiul a fost echipat cu o absida si transept de la bun inceput si ca a doua faza ar cuprinde doar reconstructia podelei. Ipotezele privind datarea se refera la intervalele privind sfarsitul secolului IV si inceputul secolului V, sau sfarsitul secolului V si inceputul secolului VI. Interesant este faptul ca cele doua perioade susmentionate se suprapun in ceea ce priveste datarea mozaicului de pe podea – secolele V - VI.

In casa parohiala, suprainaltata fata de aula, se recunoaste o nisa pentru relicve, asezate probabil sub lespedea altarului. In inscriptiile mozaicului de pe podea a fost mentionata pentru prima data Sancta Ecclesia Tergestina, si se faceau referiri la diversi donatori, inclusiv greci si orientali, marturie elocventa a relatiilor, nu doar comerciale, pe care orasul le avea deja la acel moment cu tarile mediteraneene.