Datand din perioada crestina timpurie, Baptisteriul din Florenta (Battistero di San Giovanni) este una dintre cele mai vechi cladiri din oras. Acesta este acoperit atat in interior cat si la exterior cu splendide decoruri medievale si renascentiste, inclusiv celebrele usi de bronz ale lui Lorenzo Ghiberti poreclite "Portile Paradisului”.

Florentinii au crezut mult timp ca baptisteriul lor a fost un templu antic pagan convertit la utilizarea crestina. Aceasta credinta nu este fondata, desi cladirea contine multe lucruri jefuite din casele romane si sta pe locul unei case care avea un pavaj din mozaic. Baptisteriul este intr-adevar antic - construit in secolele IV – V, aceasta este cea mai veche cladire din Florenta.

Baptisteriul a fost semnificativ marit si infrumusetat in Evul Mediu. Atentia a fost in primul rand indreptata spre interior, podeaua si peretii fiind complet captusiti cu marmura decorativa in secolul al XI-lea. Peretii au primit coloane antice din marmura verde si alba, cu desene si modele geometrice, in timp ce podeaua a primit un zodiac din marmura incrustata.

In secolul al XII-lea, exteriorul, original in gresie, a fost inlocuit cu placi din marmura verde si alba. La mijlocul secolului al XII-lea, florentinii au adaugat un al treilea nivel, mai mic, un acoperis piramidal si un felinar. In jurul anului 1202, absida initiala rotunda a fost inlocuita cu structura rectangulara din prezent. Mozaicurile din interior au fost adaugate in secolul al XIII-lea.

In perioada gotica tarzie si a Renasterii, baptisteriului i-au fost adaugate celebrele usi din bronz. Toate au fost sponsorizate de catre bogata breasla Calimala, a comerciantilor de lana. Prima usa de est, acum usa de sud, a fost creata de Andrea Pisano, intre 1330-1336, usa de nord a fost proiectata de Lorenzo Ghiberti, intre 1401-1424, iar usa de est din prezent, asa numitele Portile Paradisului, a fost facuta de Ghiberti intr 1425-1452.

Baptisteriul din Florenta se afla in centrul istoric al orasului Florenta, alaturi de Dom. Usa de est a baptisteriul se afla peste drum de intrarea de vest a catedralei. Este o cladire octogonala, la fel ca toate baptisteriile antice crestine.

Cele doua niveluri principale ale structurii sunt vechi, datand probabil din secolul IV sau V, in timp ce nivelul superior, acoperisul piramidal si felinarul dateaza din secolul al XII-lea. Exteriorul este acoperit in intregime cu marmura alba de Carrara, cu accente din marmura verde Prato, decorat in modele geometrice. Prima dintre cele trei usi de bronz ale baptisteriului a fost creata de sculptorul gotic Andrea Pisano, recomandat personal de catre Giotto, intre anii 1330-1336. Aceasta a fost initial usa de est, mutata mai tarziu la sud pentru a face loc celor doua creatii succesive ale lui Ghiberti.

Usa lui Pisano este formata din 28 de panouri patrate. A fost nevoie de sase ani pentru a finaliza panourile, cu ajutorul aurarului venetian Leonardo d'Avanzano. O inscriptie latina in partea de sus a usii spune: Andreas Ugolini Nini de Pisis me fecit AD MCCCXXX (M-a facut Andrea Pisano in 1330).

Tema usilor de sud este viata lui Ioan Botezatorul si cele opt virtuti. Ordinea panourilor narative este de sus in jos, intai aripa stanga a usii, apoi cea dreapta. Virtutile ocupa cele opt panouri de la baza ambelor aripi ale usilor.

Multi istorici de arta dateaza inceputul Renasterii italiene in 1401, cand Lorenzo Ghiberti a castigat concursul de proiectare organizat pentru usile de est ale Baptisteriul. Ghiberti avea pe atunci doar 21 de ani, panoul-test proiectat de el reprezentand Sacrificiul lui Isaac, castigand in fata lucrarilor unor artisit consacrati ca Filippo Brunelleschi, Donatello si Jacopo della Quercia. Tema aleasa ulterior pentru usi a fost Noul Testament, si Ghiberti a fost rugat sa creeze usile in asa fel incat sa se potriveasca cu stilul gotic ales de Pisano. Astfel, scenele lui Ghiberti sunt de o dimensiune mica, dar infloriturile stilului renascentist poate fi vazute clar in lucrarea lui. Douazeci dintre panouri ilustreaza povestiri din viata lui Hristos iar celelalte opt descriu sfinti majori. Spre deosebire de usile lui Pisano, aceste panouri sunt citite de jos in sus si de la stanga la dreapta pe ambele aripi.

Aclamate la scena deschisa ca o capodopera a Baptisteriul, portile paradisului au fost create de Lorenzo Ghiberti intre anii 1425-1452. Pseudonimul este atribuit lui Michelangelo, care se spune ca vazandu-le, s-a referit la ele spunand "sunt atat de magnifice incat ar putea impodobi portile Paradisului”. Ghiberti a murit la doar trei ani de la incheierea lucrarilor.

Usa de fata este o replica, originalul a fiind deja protejat in Museo dell'Opera del Duomo din 1990. Tema usii este Vechiul Testament, cu 10 scene principale, inconjurate de o rama care contine busturi ale profetilor.

Portile Paradisului sunt flancate de doua coloane din porfir, un cadou al orasului Pisa pentru ajutorul militar acordat de Florenta in 1117. Sculpturile de deasupra usii au fost adaugate de Andrea Sansovino si Innocenzo Spinazzi in 1502.

In interiorul Baptisteriul, nicio suprafata nu este lasata nedecorata. Peretii sunt placati cu marmura cu desene geometrice armonioase datand din secolul al XI-lea, iar podeaua este pavata cu intarsii de marmura prezentand o roza zodiacala in stil oriental, similara cu cea din San Miniato al Monte.

Monumentul cel mai important din interior este mormantul Antipapei Ioan al XXIII-lea creat de Donatello si Michelozzo in 1420. Considerat una dintre marile opere ale Renasterii timpurii din Florenta, monumentul contine o efigie a papei detronat, cu fata intoarsa spre privitor, sprijinit de lei si adapostit sub un baldachin. Dedesubtul mormantului, adapostite de nise, se gasesc cele trei virtuti teologale (credinta, speranta si iubirea).

Vizitatorului care intra in Baptisteriul din Florenta ii este aproape imposibil sa nu priveasca in sus. Bolta octogonala este acoperita cu mozaicuri aurite infatisand scene biblice in detaliu rafinat, datand din secolul al XIII-lea.