Cel mai mare port din Brunei, singurul de apa adanca din tara, dar si una dintre cele doua porti principale de import si export ale produselor, orasul Muara, al carei nume se traduce in limba malaieziana prin “estuar”, se afla in partea extrem estica a tarii si apartine districtului Brunei-Muara. Se invecineaza la nord cu Marea Chinei de Sud, la sud cu Golful Brunei, la vest cu restul districtului, iar in partea de sa de est se poate vedea ceea ce a mai ramas din Capul Pelumpong, transformat in prezent, intr-o insulita.

Pana in anii 1900, Muara era doar un mic sat de pescari malaiezieni, introducerea mijloacelor de transport si dezvoltarea infrastructurii in aceasta regiune, producandu-se odata cu infiintarea minei de carbune Brooketon Colliery, amplasata la doar 24 km de orasul actual. Astfel, a fost construita o cale ferata din lemn pentru transportul carbunelor spre apele adancimi ale Muarei, dar si cheiuri si debarcadere pentru a permite acostarea vapoarelor si a barjelor. Astfel, pana in anul 1911, aici locuiau pestre 1447 de persoane si functionau peste 30 de magazine. Mina a fost inchisa in anul 1924, datorita pierderilor financiare cauzate de scaderea pretului carbunelui in perioada crizei economice mondiale, si desi s-a incercat redeschiderea in perioada ocupatiei japoneze din timpul celui de-al II-lea Razboi Mondial, aceasta nu mai functioneaza nici in prezent, fiind acoperita de vegetatie.

Zona s-a transformat intr-un port de adancime odata cu venirea la tron a sultanului Omar Ali Saifuddien al III-lea (1950 – 1967), pentru ca in anul 1973 portul Muara sa cunoasca o serie de imbunatatiri extensive: marirea dimensiunilor debarcaderului, capatand astfel o lungime totala de 948 m; spatiul total de depozitare, dintre care in spatiul inchis – 16.950 m2, iar spatiul deschis – 5 ha; o serie de facilitati pentru containerele de pe chei, ce acopera o suprafata de 92.034 m2, inclusiv 8.034 m2 de zona acoperita. Terminalul de containere din Muara s-a afla sub conducerea fostei Autoritati Portuare Singapore (in prezent, PSA International) – unul dintre cei mai mari operatori portuari din lume, pana in anul 2007, cand a fost preluat sub conducerea guvernului din Brunei.

Din punct de vedere administrativ, orasul Muara se imparte in mai multe zone sau in asa-numitele “kampong”: centrul orasului; satul (kampong) Masjid Lama, la sud de centrul orasului; kampong Sabun; kampong Taju Batu; kampong Pelumpong; plaja si portul Muara.

Principala atractie turistica din Muara este reprezentata de plaja – Pantai Muara (in limba malaieziana), ce se intinde de-a lungul Marii Chinei de Sud pe o lungime de aproximativ 1,6 km. Se mandreste cu ape cristaline si nisip alb, iar printre facilitatile acordate turistilor se numara zona destinata organizarii picnicurilor, un loc de joaca pentru copii, cabine de schimb si toalete, precum si o serie de standuri ce ofera, numai in weekend, mancare si racoritoare.

Orasul nu beneficiaza de aeroport, calatorii trebuind sa aleaga cursa cu plecare din capitala Bandar Seri Begawan sau din orasul Labuan. Nu exista cai ferate care sa conecteze orasul Muara cu restul tarii, singura cale ferata ce functiona in trecut era cea care lega mina de carbune Brookenton Colliery de portul orasului. Drumul principal ce trece prin oras este cunoscut ca si “Jalan Muara”, legandu-l de capitala Bandar Seri Begawan, ramificandu-se la randul sau in “Jalan Serasa” si “Jalan Persuahan”, facand astfel legatura intre Muara si comunitatea invecinata acestuia, Serasa. Orasul este traversat si de catre autostraza Muara – Tutong, ce duce catre capitala districtului Tutong, iar autobuzele cu numerele 33, 37, 38 si 39, fac legatura dintre Muara si cele mai importante orase ale tarii.