Chiar din centrul statiunii Moneasa, marcajul turistic urca spre culmea Feredeu, destul de abrupt, apoi coboara intr-o frumoasa zona marcata de cladirea unui bazin de apa colectata de pe versantii invecinati. Se ocoleste cladirea prin partea dreapta si incepe sa urce domol, apoi ceva mai abrupt, circa 15-20 minute. De aici iesim intr-o poiana unde apare o prima dolina, pentru ca mai apoi sa urmarim indeaproape liziera padurii, pe unde poteca este foarte bine conturata, dar urca putin mai lent. In aceasta portiune, datorita unei defrisari masive anterioare, s-a dezvoltat o formatiune de vegetatie cu o densitate remarcabila care ingreuneaza destul mult accesul. Apoi, mergand pe partea stanga, ajungem la o dolina, ca mai apoi sa putem zari gura neagra a Avenului Izoiu Mare, formatiune cu o adancime de aproximativ 40 de metri, unde nu trebuie sa ne apropiem de gura acestuia existand riscul de alunecare si de a cadea in el. Dupa ce se ocoleste varful impadurit Dealu Mare se ajunge la ceea ce a fost platforma fostei cabane meteo Izoi, (cabana Gaudeamus). Parasim arealul cabanei, luand la pas, in continuare, drumul forestier din spatele ei, pe liziera unei paduri de conifere de marime apreciabila, indreptandu-ne catre sud-vest.

Se urca relativ lent pe culmea din partea dreapta a cabanei, unde drumul se transforma intr-o poteca ce taie padurea prin zona ei de est, nord-est. Traseul urca mult mai accentuat, traversand prin zone mai mult sau mai putin impadurite, pana ce, din partea dreapta, apare marcajul turistic(cel cu banda rosie), al crestei principale. De aici se urmeaza ambele marcaje, in urcus relativ sustinut, pana la Vf. Izoi ( inaltimea de aproximativ1098m), cel mai inalt din imprejurimile statiunii Moneasa, marcat si de o veche borna de hotar.

Traseul, chiar daca este frumos, necesita un minimum de efort si de conditie fizica pentru a-l putea duce la bun sfarsit. Recomandam, in mod justificat, ca plecarea in acest traseu sa se faca dimineata, pentru a nu va prinde seara pe drumul de la intoarcere. Cabana Izoi este situata pe Platoul Carstic si este deschisa din anul 1957, initial functionand ca refugiu pentru ciobanii aflati in transhumanta. Farmecul aparte al imprejurimilor, accesul facil, frumusetea caracteristica vietii rurale de sorginte banateana si aerul foarte curat sunt factori ce influenteaza afluenta de turisti in zona si al cabanei, in mod special.