Tunelurile Williamson constau intr-un labirint de tuneluri din zona Edge Hill din Liverpool, Anglia, care au fost construite sub conducerea excentricului om de afaceri Joseph Williamson intre inceputul secolului al XIX-lea si anul 1840. Acestea au ramas in paragina, umplute cu moloz pana la refuz, pana la efectuarea cercetarilor arheologice in 1995. De atunci, sapaturile au fost continuate si o parte din labirintul de tuneluri a fost deschis pentru public ca un centru al patrimoniului cultural.

In 1805 Joseph Williamson a dobandit o suprafata de teren in Mason Street, Edge Hill, Liverpool, care era atunci un afloriment nedezvoltat din gresie. El a inceput sa construiasca niste case pe acest teren. Aceste case au fost excentrice in ceea ce priveste design-ul, ajungand pana la a parea extrem de ciudate, deoarece la constructia lor n-a fost folosit niciun plan rational. Deoarece terenul din spatele caselor nu permitea existenta unor gradini si pentru ca acestea erau la moda in acea vreme, Williamson a construit arcuri peste o parte din cariere si terase arcuite peste care gradinile puteau fi prelungite. Atunci cand acestea au fost terminate, el a continuat sa angajeze muncitori, uneori pentru a indeplini sarcini aparent inutile, cum ar fi mutarea molozului dintr-un loc la altul si tot asa.

Proiectul sau major a fost constructia unui labirint de tuneluri din caramida, arcuite in diferite directii si de lungimi diferite. Constructia acestui labirint a continuat pana la moartea lui Williamson, in 1840. In august 1867, Liverpool Porcupine, un ziar local, a descris tunelurile ca fiind o mare prostie, deoarece apa menajera se scurgea direct in ele, ajungand uneori pana la 5 metri adancime, dar si pentru ca deseurile menajere erau aruncate acolo prin intermediul toboganelor de la cladirile aflate mai sus.

La inceputul secolului al XX-lea soldatii din Lancashire Territorial Forces Association au explorat tunelurile. In 1907 Asociatia a facut o harta a tunelurilor, care a fost incompleta, deoarece multe dintre ele erau umplute cu moloz.

In 1995, un student la geologie de la Universitatea din Liverpool a efectuat teste de micro-gravitatie ale sitului. Unele dintre constatarile sale au fost ambigue, din cauza gunoiului care umplea tunelurile si nu toate constatarile sale corespundeau cu cele ale Asociatiei Fortelor. Mai tarziu in acel an, o firma profesionista, Parkman, a efectuat teste in numele Societatii Joseph Williamson. De atunci, au fost efectuate investigatii suplimentare si sapaturi.

Tunelurile sunt intr-o zona aflata la est de Catedrala Metropolitana Liverpool, intr-un dreptunghi marginit de Mason Street, Grinfield Street, Smithdown Lane si Paddington. Marimea lor exacta nu este cunoscuta si multe dintre ele sunt inca blocate de moloz. Ele variaza in marime de la 21 metri lungime, 6-8 metri latime si 6 metri inaltime, in timp ce tuneluri mai mici sunt 1 metru latime si 2 metri inaltime.

Motivele pentru construirea acestor tuneluri au fost discutate pe larg. Potrivit Stonehouse, Williamson a fost secretos cu privire la motivele sale. Acest lucru a condus la speculatii cum ca el ar fi fost un membru al unei secte religioase extremiste si temandu-se ca sfarsitul lumii era aproape a construit tunelurile pentru refugiul sau si al prietenilor sai. Explicatia lui Williamson a fost faptul ca voia sa le dea un loc de munca celor saraci si din cauza aceasta s-a gandit la o lucrare mai mare, precum construirea labirintului.

Situl arheologic poate fi vizitat de luni pana duminica de la 10:00 la 17:00. Pretul unui bilet pentru adulti este de 4.50 lire, unul pentru copii de 3 lire, iar unul pentru familie de 14 lire.

Exista multe autobuze care au statii in apropierea labirintului. Autobuzele 6, 116, 7, 7A, 7B, 14, 14C, 61, 161 opresc la Archbishop Blanch School; 78 si 79 opresc la Royal Liverpool Hospital, iar 76, 76A, 77, 139 si 207 opresc la Oxford St. East.