Descoperit in anul 1850, pe data de 28 mai, tezaurul a fost scos la lumina de catre muncitorii ce construiau un drum in apropierea mosiei ce apartinea lui Ion Dula, la o adancime de aproximativ 60 de centimetri. Se pare ca artefactele au fost puse intr-un vas de lut.

Daca conditiile descoperirii tezaurului sunt relativ clare, continutul acestuia si a pieselor lui este mai greu de reconstituit, cu atat mai mult ca unele din piesele de valoare ale tezaurului au disparut fara urma. Intr-un inventar initial si destul de empiric, tezaurul se compunea din aproximativ 70-80 de monede de argint, un colier rupt si foarte prost conservat si o veriga pe care erau insirate 3 pandantive subtiri. Intr-un alt inventar pot fi gasite aproximativ 53 de monede, restul pieselor mentionate in primul raport fiind omise. Apeland la sursele primare de informatie se poate concluziona ca tezaurul a fost descoperit la Gura Vaii, comuna Plescuta, judetul Arad si a constat in 70 de monede, un fragment de colier si trei pandantive.

O intrebare care mai staruie astazi pe lista istoricilor este daca la baza ingroparii acestor piese a stat un ritual sau a fost doar un simplu gest de ascundere a pieselor, destul de pretioase pentru acea vreme, si puse in siguranta din diverse motive. Faptul ca tezaurul a fost pus intr-un singur vas denota faptul ca s-a avut intentia unei recuperari ulterioare, insa anumite caracteristici nu se potrivesc si nu intra in “tiparul” tezaurilor ascunse.

Nici locul descoperirii acestuia nu este lipsit de semnificatie istorica si politica, cercetatorii facand eforturi in continuare de a determina cu exactitate motivele si circumstantele ascunderii podoabelor.