Un alt obiectiv turistic foarte atractiv al orasului Dresda este Podul Loschwitz-Blasewitz, denumit si Minunea Albastra, denumire ce este inspirata din culoarea vopselei cu care a fost decorat podul (in germana Blaues Wunder).

Podul este localizat pe raul Elba si are structura formata din console si schelete metalice, el facand legatura intre cele doua cartiere rezidentiale ale Dresdei, Loschwitz si Blasewitz, cunoscute in istorie drept cartierele cu cele mai scumpe locuinte ale orasului. Podul este situat in apropierea turnului de televiziune si a funicularului Schwebebahn Dresden.

Podul a fost construit in cinstea Regelui Albert, lucrarile fiind initiate in anul 1891. Acestea au durat aproximativ doi ani, podul fiind dat spre folosinta in anul 1893 si a costat aproximativ doua milioane si un sfert de marci germane. Pentru secolul XIX, el a fost considerat o capodopera a tehnologiei, principala caracteristica fiind lipsa pilonilor de sustinere, lucru aproape de neconceput la acea vreme.

Astazi, tehnologia prin intermediul careia a fost construit podul, nu mai este de actualitate. Totusi cetatenii orasului pastreaza un deosebit respect si dau o importanta deosebita acestiu edificiu, in special cei mai romantici si melancolici.

O legenda urbana sustine ca, initial, podul a avut culoarea verde, insa din cauza soarelui, odata cu trecerea timpului, acesta a capatat culoarea albastra. Cu toate acestea, o serie de istorici si specialisti contrazic legenda sustinand ca podul a avut culoarea albastra inca de la inceputuri, dovada pe care o aduc ca fiind „suprema” fiind faptul ca inca de la darea in folosinta a acestuia, cetatenii Dresdei l-au salutat drept „Minunea Albastra”. Initial, desi podul a fost punct de trecere cu taxa, in timpul inflatiei din 1923 autoritatile au renuntat la aceasta taxa, accesul catre cele doua cartiere rezidentiale amintite mai sus fiind liber.

O legenda urbana aduce la cunostinta vizitatorilor faptul ca, spre sfarsitul celui de-al II-lea Razboi Mondial, o unitate SS a fost investita cu aruncarea in aer a acestuia. Din fericire, doi cetateni foarte curajosi, au dejucat planurile unitatii taind firele care duceau la initiatorul explozibilului.

Varsta avansata a podului, precum si unele erori de exploatare au condus in anii ce au urmat la o limitare a traficului pe pod, autoritatile fiind nevoite, in anii de dupa instalarea comunismului, sa ia masuri urgente de conservare si restaurare a acestuia, tinanad cont si de faptul ca pana la deschiderea celui de-al doilea pod, in anul 2013, Minunea Albastra era singurul pod de trecere peste Elba si catre orasul vecin Pirna.

Podul mai este cunoscut si pentru imprejurimile sale extrem de frumoase, pajisti, terenuri cu verdeata si arbusti, acesta fiind inclus in Patrimoniul UNESCO in anul 2004. Spre nefericirea multor locuitori ai Dresdei, in anul 2009, podul a fost exclus de pe lista Patrimoniului UNESCO, odata cu construirea celui de-al doilea pod (dat in folosinta in anul 2013), pod ce a stirbit unicitatea si renumele Minunii Albastre. Si totusi, podul ce se inalta semet peste valurile inspumate ale Elbei, continua si fie si astazi un punct major de atractie pentru turisti, obiectivul fiind marcat in orice ghid turistic al orasului Dresda, fiind vizitat de circa un milion de turisti anual.

Daca aveti ca destinatie de vacanta orasul Dresda, sunteti invitati sa nu ratati cumva acest edificiu, mai ales pentru faptul ca acesta ramane, in constiinta localnicilor si vizitatorilor, drept un pod minune, datorita tehnologiei indraznete aplicate la cea vreme, lucru neintalnit in Germania acelor ani.