Podul Glienicke (Glienicker Bruecke) este un pod care se intinde peste raul Havel si leaga orasele Potsdam si Berlin in apropiere de Klein Glienicke. Podul actual, al patrulea pe acest loc, a fost finalizat in 1907, desi o reconstructie majora a fost necesara dupa ce a fost deteriorat in al Doilea Razboi Mondial.

In timpul Razboiului Rece, acest pod a fost unul dintre putinele locuri din lume unde Uniunea Sovietica si puterile occidentale au stat fata in fata. Astfel, aici s-au putut face ,,tranzactii” fara ca aliatii sa aiba un cuvant de spus. Podul se afla intr-un punct izolat unde sectorul din Berlinul de vest ocupat de SUA intalnea Potsdam-ul ocupat de Uniunea Sovietica.

Statele Unite si Uniunea Sovietica au folosit de patru ori aceasta locatie pentru a face schimb de spioni capturati in timpul Razboiului Rece, podul a fiind mentionat de catre reporteri ca Podul Spionilor.

Primul schimb de prizonieri intre superputeri a avut loc la 10 februarie 1962. SUA a eliberat spionul sovietic, colonelul Rudolf Abel, in schimbul pilotului de avion Francis Gary Powers capturat de catre URSS in urma crizei U-2 din 1960. Urmatorul schimb a avut loc in aprilie 1964, cand a fost schimbat Konon Molody pentru Greville Wynne. Pe 12 iunie 1985, a a avut loc un schimb organizat in graba, 23 de agenti americani au fost eliberati in schimbul agentului polonez Marian Zacharski si a altor trei agenti sovietici arestati in Occident. Schimbul final a fost cel mai public. Pe 11 februarie 1986, militantul pentru drepturile omului si detinutul politic Anatoli Sharansky (Natan Shcharansky), precum si trei agenti din Vest au fost schimbati pentru Karl Koecher si patru alti agenti din Est.