Construit in secolul XVIII de ofiteri italieni, Podul de lemn peste raul Salauta se identifica cu Podul de lemn din “Nunta Zamfirei”. Aceasta bijuterie arhitecturala din lemn a fost construita in 1778 si refacuta in 1937, dar azi se poate prabusi in orice moment. Podul este pe lista monumentelor istorice.

Acest pod a fost ridicat de ofiterii italieni incartiruiti in Regimentul de Granita Nasaud, cu sediul in Hordou (azi Cosbuc). Genul acesta de pod se construia in preajma cazarmilor si a terenurilor de instructie, pentru a facilita o legatura mai buna cu restul teritoriului.

Podului de lemn peste raul Salauta i se spunea Podul Iubirii, pentru ca pe pod isi dadeau intalnire indragostitii. Despre acest pod s-au scris si poezii. Capitanul Antonio Cosimeli a scris un poem intitulat “Legenio Secondo Valahica”, in care se aminteste despre existenta podului de lemn.