La aproximativ 28 de kilometri de resedinta de judet, in zona de nord-vest, este situat orasul Santana, oras langa care, la numai 4 kilometri, se afla Cetatea de Pamant Santana, loc unde s-au facut impresionante descoperiri arheologice, de o importanta covarsitoare pentru istoricii si arheologii romani.

Istoric, prima atestare stiintifica, dateaza din anul 1828, initial cetatea numindu-se Comlaus, mentionata de istorici la anul 1334, cetatea de astazi fiind rezultatul direct al evolutiei si dezvoltarii constante a primei asezari.

Inca din anul 1953 aici s-au desfasurat ample cercetari arheologice, insa primele sapaturi si cercetari au fost demarate in anul 1963, cercetatorii scotand la iveala elemente spectaculoase. Prin urmare s-a stabilit existenta unei asezari ce apartine epocii timpurii a cuprului, a unei necropole datate la sfarsitul acestei epoci si a unei fortificatii cu carecter militar, ridicata la inceputul epocii fierului, fortificatia fiind numarata printre cele mai importante si mai complexe lucrari de acest gen, din toata Europa.

Cercetarile arheologice desfasurate initial pe o lungime de circa 80 de metri au scos la iveala un sistem complex de aparare al cetatii si au scos la lumina numeroase vestigii, printre care, cel mai important, un schelet care, conform specualistilor, poate avea 5.500 de ani vechime. Gratie metodelor moderne de antropologie, si cu ajutorul datarii scheletului uman prelevat, oamenii de stiinta au putut concluziona ca asezarea este construita in acelasi timp cu Troia homerica, denumind Cetatea Santana drept “Troia Romaniei”.

Vestigii nenumarate ce isi au radacinile in civilizatia preistorica au fost scoase la iveala dupa intensificarea muncii oamenilor de stiinta, in anul 2003, fiind gasite elemente ale vechii culturi a Banatului, cultura Tisa si Vincea.

Toate aceste vestigii au fost de mare ajutor specialistilor, acestea asociind elementele istorice si arheologice gasite aici, cu cele scoase la lumina de cercetatorii straini, in Campia Panonica, de aici rezultand intense relatii culturale ce s-au desfasurat intre cele doua civilizatii.

Din punct de vedere religios se pare ca traditia era inchinata cultului fecunditatii, comunitatea numarand peste 500 de membri. Aici au fost descoperite mai multe statuete reprezentand idoli feminini, toate de mici dimensiuni, cuprinse intre 2 si 10 centimetri, in acelasi timp descoperirile scotand la iveala doua morninte din neolitic si cateva locuinte dacice in care s-au gasit obiecte de ceramica, utilizate in vechime, de locuitorii asezarii.