Carillonul din Bremen (Haus des Glockenspiels din Böttcherstraße Bremen) este cunoscut pentru clopotele sale din portelan de Meissen si panourile din lemn, proiectate de catre Bernhard Hoetger. Incepand cu anul 1973, este o cladire protejata.

Comerciantul de cafea Ludwig Roselius, in cadrul redefinirii strazii Böttcher 1922-1924, a transformat, cu ajutorul arhitectilor Eduard Scotland si Alfred Runge, doua depozite vechi pentru Banca Bremen-America. Aceasta a fost si banca comerciala a Grupului HAG pana dupa al Doilea Razboi Mondial. Astazi gasim aici arhivele si gestionarea Böttcherstraße GmbH, Atlantis Filmkunsttheater, precum si birouri si unitati de vanzare cu amanuntul.

Carillonul dintre frontoanele caselor a fost inaugurat in mai 1934. Acesta a constat din 30 de clopote din portelan de Meissen, aurite la interior si albastre la exterior. Acestea aveau o dimensiune de pana la 210 milimetri in inaltime si un diametru de pana la 160 de milimetri. In exterior, pe marginea alba purtau semnul marcii Meissen, sabii incrucisate fara un punct intre lame, iar in interior, tonalitatea sunetului produs de clopot.

Unica la timpul sau, era combinatia dintre Carillon si un segment de turn rotativ. Pe fundalul melodiilor se rotesc 10 panouri colorate, pe care sunt sculptate scene ale cuceritorilor cunoscuti ai oceanului. Panourile au fost proiectate de Bernhard Hoetger si sculptate de Victor Kopytko. Ludwig Roselius a vrut sa cinsteasca cu acest memorial spiritul de pionierat si energia fara margini a omenirii.

Dupa distrugerea partiala – doar sapte clopote au supravietuit celui de-al Doilea Razboi Mondial - in 1954, a fost instalat al doilea Carillon. Spre deosebire de primul, clopotele instalate erau de un alb pur. In anii 1960 unul dintre clopote a cazut si s-a spart, neputand fi insa recuperata nici o bucatica datorita vanatorilor de suveniruri. Pe atunci era aproape imposibil de a reproduce un clopot Meissen. Achizitia facuta dupa mai multi ani nu se potrivea ca tonalitate cu restul ansamblului si nu s-a gasit nici o solutie tehnica pentru a se asigura un sunet perfect. Dupa inchidere, in 1990, si o restaurare extinsa, inclusiv a panourilor din lemn, a fost repus in functiune in 1991. Acest cel de-al treilea Carillon, continand de asemenea 30 de clopote din portelan, a fost proiectat de compania Turmuhrenbau Ferner din Meissen si este controlat de calculator, melodiile putand fi interpretate si de pe Keyboard. La inceputul anului 2009 instalatia a primit o noua unitate electronica de control electronic, sistemul putand fi controlat complet de la distanta, conectat prin radio la diferite instrumente muzicale si permite interpretarea de noi piese.